Sufletul nu uita limba lui

"In limba ta ti-e dor de mama"

Acest vers al lui Grigore Vieru spune totul: emotiile noastre profunde, dorul, iubirea, tristetea, plansul, se traiesc mai autentic in limba materna.

Nu o spune doar poezia, stiinta o confirma. Un studiu, Multilinguals’ perceptions of feeling different when switching languages, pe 106 adulti multilingvi, arata ca atunci cand schimba limba, oamenii se simt diferiti. In limba materna, se simt logici, emotionali, autentici, aproape ei insisi. In limbile invatate mai tarziu, aceleasi emotii par mai indepartate, mai filtrate, iar oamenii se simt uneori "falsi", ca si cum joaca un rol.

Ce explica aceasta diferenta? Nivelul de stapânire a limbii conteaza enorm.

Limba materna nu e doar un instrument de comunicare: este limba in care am fost iubiti, consolati, certati, protejati. In ea ne-am format identitatea. In ea plangem, radem, ne temem si ne bucuram cu adevarat.

Asa cum spune Vieru, si studiul stiintific arata acelasi lucru: nu pierdem cine suntem, dar emotiile noastre devin mai greu accesibile in alte limbi. Si poate ca asta e frumos... pentru ca ne aminteste ca limba materna este un adevarat acasa al sufletului.

Indiferent de limbile pe care le vorbesti, sufletul tau incepe sa simta cu adevarat in limba care te-a format.

Lasa-l sa planga, sa rada si sa se bucure acolo unde ii este cel mai aproape de casa.